Sunt in fata clasei…citesc un referat care ,sper eu,imi va aduce putina stralucire in fata profesorilor .Privesc in incaperea intunecata,asa cum o vad eu, si simt cum picioarele si mainile tremura marindu-mi cantitatea de emotii…
Din fundul clasei se aude un glas ragusit:”Hai sa vedem!”
Apuc filele in mana ridicandu-le spre ochii inchisi,deschid ochii si incep sa citesc cu glas tremurand si moale.Din cand in cand mai ridic ochii pentru a vedea impresia clasei dar de fiecare data dau peste privirea intrebatoare si uimita a unui profesor venit in inspectie,probabil…
Am terminat de citit referatul,un fel de eseu despre adolescentii care se drogheaza si care sunt bolnavi de SIDA.Am trecut in banca usurata dar profesorul venit in inspectie se apropie de mine si imi spune ca ma asteapta in biroul lui in pauza.Tot restul orei m-am gandit la ce ar putea sa imi spuna acest om…oare nu am facut un lucru bine? Oare am spus ceva ce nu trebuia?OARE…??
Terminadu-se ora am fugit spre cabinet… Bat timid la usa
Privirea omului ma patrunzea marindu-mi teama ca ma va umili,ca imi va spune ca nu am facut bine…nimic.Dupa o clipa de tacere,clipa care mie mi se paruse ore intregi, incepe sa imi critice lucrarea,s-o povesteasca,sa traga concluzii si sa o intoarca pe toate fetele... Ramasesem uimita la vorbele acestui om care parea dur, indiferent de lumea ce-l inconjoara. Mi-am dat seama ca acest om stie multe si ca ma poate ajuta in viata pe care o voi parcurge…
Mi-a spus ca i-a placut mult o expresie pe care eu am citit-o:”VICIUL UCIDE ,NU VIRUSUL!”Vorba care m-a inspaimantat deoarece nu-mi aminteam sa fi scris eu asa ceva... dar scrisesem, si nu credeam ca poate insemna atat de mult pentru un om ca mine…
Cuvintele acestui profesor a facut sa trezeasca in mine vise pierdute si innecate in suflet,vise ce nu credeam ca vor reveni vreodata…
Pauza se terminase si trebuia sa ma intorc la ore.Am plecat fara a fi inteles ceva din cele ascultate.Ce vroia acest om?Care era concluzia pe care trebuia sa o trag?De ce mi-a spus acele vorbe care nu aveau nici un inteles pentru mine ca persoana ci pentru mine ca adolescent visator?Ce trebuia sa fac mai deperte?
Toata ziua dilema asta s-a tinut dupa mine nelasandu-ma sa fac ceea ce faceam de obicei;sa plec cu prietenii si sa fumez…Da asta era,profesorul stia si nu vroia sa continui sa imi distrug viata pe care de-abia o incepusem.
Nu am mai plecat nicaieri, am ramas inchisa in casa,desi corpul cerea acel ceva…Ma suna un prieten,trebuia sa icercam ceva mai tare,pusese pe cineva sa ne aduca ,le adusese si le aveau in mina,iar eu stateam
Inchisa in casa ! Inchid telefonul …inima imi batea de dorinta de a incerca acel ceva tare , ochii ma dureau ,nu-i puteam inchide , incepusem sa tremur
Trebuie ….Trebuie sa iau ceva !...intr-adevar trebuia , aveam nevoie..
M-am imbracat si am plecat …Am ajuns ,am cerut ,am luat si intr-o clipa viata mi-a fost schimbata ! Insa doar o clipa …mi-a venit in minte :”Viciul ucide nu virusul!”Eu nu aveam virusul , dar aveam viciul “viciul ucide “ imi tipa in urechi ,in creier ,in minte ,in suflet ! Dar ce vroia sa spuna profesorul ?Oare chiar si-a dat seama de viciul meu ?Parca trebuia sa fiu fericita, dar nu eram!
Nu eram …eram ametita de ganduri ,de viata nenorocita pe care o duceam …
Marisem doza …era fascinant cum vedeam lumea …Fascinant!
Era destul de tarziu si am dormit la prietena mea totodata colega .
Am ajuns la scoala , aveam cearcane , eram in ultimul hal! Doza imi facuse rau…
Nu mai puteam rezista, trebuia sa vorbesc cu profesorul!nu am intrat la ora si m-am dus la cabinet, parca stia ca voi veni ,asezat pe acelasi scaun , imi sopteste aceleasi vorbe :
-Indrazneste , aseaza-te!
Am purtat o discutie care nu numai ca mi-a deschis ochii ,dar mi-a trezit pofta de viata .In repetate randuri imi spunea :”Viciul ucide ,nu virusul!”Am deabia 16 ani ,sunt prea mica ,tanara ,vreau sa traiesc ,dar sunt obosita.
Ma simteam parca obosita sa lupt cu monstrul pe care-l creasem eu .Mi-a dat de inteles ca stie ca ma droghez …numai un drogat putea sa scrie asa ceva …Dar eu nu ma drogam regulat, daca vroiam sa ma las, ma lasam…eram sigura de acest lucru si de aceea am continuat…am trecut la injectii,marisem doza cu mult, nu ma mai duceam la scoala.
Deseori imi vedeam colegii la distractie, cum ziceau ei!se duceau la film,ii vedeam ca se distreaza, pentru ca ii urmaream pas cu pas, le vedeam fericirea dupa chip.Realizam ca intre ei exista comunicare ,lucru essential intr-o prietenie.
Plimbarile lor pareau interminabile,timpul treceape langa ei mangaindu-le fata ,iar pe langa mine zgarindu-mi fata.
Intr-o zi ma intalnesc fata in fata cu profesorul,atunci mi-am amintit:”Viciul ucide, nu virusul!”Nu eram drogata, asteptam drogul…dar am plecat cu profesorul…
Din clipa aceea nu imi mai amintesc nimic,poate din cauza ca nu mai vreau sa imi amintesc.Cand ma gandesc ce s-a intamplat cu mine de atunci vad un gol alb stralucitor…
Uite-ma acum!Am 18 ani, sunt din nou la liceu pentru a putea intra la facultate.Acum fac si eu acele lucruri pe care le faceau colegii mei si imi place si ma simt cu adevarat bine, fericita!
Ma inchid cateodata in camera sa mai scriu cate ceva…ca acum…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu