de ce asa?

da.. si cum spuneam... e o tampenie viata asta! nimic nou

VICIUL UCIDE,NU VIRUSUL!

Sunt in fata clasei…citesc un referat care ,sper eu,imi va aduce putina stralucire in fata profesorilor .Privesc in incaperea intunecata,asa cum o vad eu, si simt cum picioarele si mainile tremura marindu-mi cantitatea de emotii…

Din fundul clasei se aude un  glas ragusit:”Hai sa vedem!”

Apuc filele in mana ridicandu-le spre ochii inchisi,deschid ochii si incep sa citesc cu glas tremurand si moale.Din cand in cand mai ridic ochii pentru a vedea impresia clasei dar de fiecare data dau peste privirea intrebatoare si uimita a unui profesor venit in inspectie,probabil…

Am terminat de citit referatul,un fel de eseu despre adolescentii care se drogheaza si care sunt bolnavi de SIDA.Am trecut in banca usurata dar profesorul venit in inspectie se apropie de mine si imi spune ca ma asteapta  in biroul lui in pauza.Tot restul orei m-am gandit la ce ar putea sa imi spuna acest om…oare nu am facut un lucru bine? Oare am spus ceva ce nu trebuia?OARE…??

Terminadu-se ora am fugit spre cabinet… Bat timid la usa si intru.Dansul statea pe scaun la birou si spune:”Indrazneste,aseaza-te!”si ma asez…

Privirea omului ma patrunzea marindu-mi teama ca ma va umili,ca imi va spune ca nu am facut bine…nimic.Dupa o clipa de tacere,clipa care mie mi se paruse ore intregi, incepe sa imi critice lucrarea,s-o povesteasca,sa traga concluzii si sa o intoarca pe toate fetele... Ramasesem uimita la vorbele acestui om care parea dur, indiferent de lumea ce-l inconjoara. Mi-am dat seama ca acest om stie multe si ca ma poate ajuta in viata pe care o voi parcurge…

Mi-a spus ca i-a placut mult o expresie pe care eu am citit-o:”VICIUL UCIDE ,NU VIRUSUL!”Vorba care m-a inspaimantat deoarece nu-mi aminteam sa fi scris eu asa ceva... dar scrisesem, si nu credeam ca poate insemna atat de mult pentru un om ca mine…

Cuvintele acestui profesor a facut sa trezeasca in mine vise pierdute si innecate in suflet,vise ce nu credeam ca vor reveni vreodata…

Pauza se terminase si trebuia sa ma intorc la ore.Am plecat fara a fi inteles ceva din cele ascultate.Ce vroia acest om?Care era concluzia pe care trebuia sa o  trag?De ce mi-a spus acele vorbe care nu aveau nici un inteles pentru mine ca persoana ci pentru mine ca adolescent visator?Ce trebuia sa fac mai deperte?

Toata ziua dilema asta s-a tinut dupa mine nelasandu-ma sa fac ceea ce faceam de obicei;sa plec cu prietenii si sa fumez…Da asta era,profesorul stia si nu vroia sa continui sa imi distrug viata pe care de-abia o incepusem.

Nu am mai plecat nicaieri, am ramas inchisa in casa,desi corpul cerea acel ceva…Ma suna un  prieten,trebuia sa icercam ceva mai tare,pusese pe cineva sa ne aduca ,le adusese si le aveau in mina,iar eu stateam

Inchisa  in casa ! Inchid telefonul …inima  imi batea  de dorinta  de a incerca  acel ceva tare , ochii ma  dureau ,nu-i puteam inchide , incepusem sa tremur

    Trebuie ….Trebuie sa  iau ceva !...intr-adevar trebuia , aveam nevoie..

M-am imbracat si am plecat …Am ajuns ,am cerut ,am luat si intr-o clipa viata mi-a fost schimbata ! Insa doar o clipa …mi-a venit in minte :”Viciul ucide nu virusul!”Eu nu aveam virusul , dar aveam viciul “viciul ucide “ imi tipa in urechi ,in creier  ,in minte ,in suflet ! Dar ce vroia sa spuna profesorul ?Oare chiar si-a dat seama de viciul meu ?Parca trebuia sa fiu fericita, dar nu eram!

    Nu eram …eram ametita de ganduri ,de viata nenorocita pe care o duceam …

   Marisem doza …era fascinant cum vedeam lumea …Fascinant!

  Era destul de tarziu si am dormit la prietena mea totodata colega .

    Am ajuns la scoala , aveam cearcane , eram in ultimul hal! Doza imi facuse rau…

   Nu mai puteam rezista, trebuia sa vorbesc cu profesorul!nu am intrat la ora si m-am dus la cabinet, parca stia ca voi veni ,asezat pe acelasi scaun , imi sopteste aceleasi vorbe :

  -Indrazneste , aseaza-te!

  Am purtat o discutie  care nu numai ca mi-a deschis ochii ,dar mi-a trezit pofta de viata .In repetate randuri imi spunea :”Viciul ucide  ,nu virusul!”Am deabia 16 ani ,sunt prea mica ,tanara ,vreau sa traiesc ,dar sunt obosita.

  Ma simteam parca obosita sa lupt cu monstrul pe care-l creasem eu .Mi-a dat de inteles ca stie ca ma droghez …numai un drogat putea sa scrie asa ceva …Dar eu nu ma drogam regulat, daca vroiam sa ma las, ma lasam…eram sigura de acest lucru si de aceea am continuat…am trecut la injectii,marisem doza cu mult, nu ma mai duceam la scoala.

Deseori imi vedeam colegii la distractie, cum ziceau ei!se duceau la film,ii vedeam ca se distreaza, pentru ca ii urmaream pas cu pas, le vedeam fericirea dupa chip.Realizam ca intre ei exista comunicare ,lucru essential intr-o prietenie.   

Plimbarile lor pareau interminabile,timpul treceape langa ei mangaindu-le fata ,iar pe langa mine zgarindu-mi fata.

Intr-o zi ma intalnesc fata in fata cu profesorul,atunci mi-am amintit:”Viciul ucide, nu virusul!”Nu eram drogata, asteptam drogul…dar am plecat cu profesorul…

Din clipa aceea nu imi mai amintesc nimic,poate din cauza ca nu mai vreau sa imi amintesc.Cand ma gandesc ce s-a intamplat cu mine de atunci vad un gol alb stralucitor…

Uite-ma acum!Am 18 ani, sunt din nou la liceu pentru a putea intra la facultate.Acum fac si eu acele lucruri pe care le faceau colegii mei si imi place si ma simt cu adevarat bine, fericita!

Ma inchid cateodata in camera sa mai scriu cate ceva…ca acum…

 Inca o zi si incep scoala...Back to school!!
 Stau si ma intreb daca nu cumva pierd eu timp pretios cu facultatea asta. Oare o sa am un folos? Oare o sa imi serveasca la ceva? Daca vreau... stiu ca se poate..."Relax, take it easy!" nu-i bun atat stres... dauneaza sanatatii... dar asa e omul. Facut din marea intrebare : "OARE?"... Stres din curiozitate.., stres din necunoscut..., stres din cunoscut..., toate se rezuma la a intreba...iar de la a intreba ...la incerca...si de la a incerca...la a gresi...De ce e mai usor sa gresesti decat sa reusesti? De ce nu putem incerca si reusi din prima? Atatea intrebari care nu isi au raspunsul...Stres la fiecare gand, fiecare incercare...offf...grea mai e viata..
  Asa ca... Relax, take it easy! ...Que sera sera....;)

Pahar cu vin

O frunză de geam se loveşte
O fată in gol priveşte,
O lacrimă curge lin
Într-un pahar cu vin.

Un sunet nesfârşit
De plânset răguşit,
O viaţă ce se duce lin,
Într-un pahar cu vin.

O continuă dilemă
Într-o gândire fermă,
Un gând ce apare lin,
Dintr-un pahar cu vin.

Pe masă o pată
Şi-o tigară sfărâmată,
Scrumu-i împraştiat lin
Lâng-un pahar cu vin.

O rază rătăcită
De lună înngalbenită,
Luminează lin...
Un pahar cu vin!
                                                                           ( RsA- creatie proprie)
                                 

de azi voi prosti...

 In ultimele zile mi-am incins creierul cu o galeata de ganduri! Le-am gandit de-a dreptul, din spate, din fata...le-am rasucit, le-am invartit... le-am zapacit ; si tot acolo am ajuns...Am ajuns sa cred ca viata nu isi are sensul...e o mare inchisa intr-o sticla de coca cola...de ce nu isi are sensul? pentru ca eu nu l-am gasit, sau cel putin, am realizat ca nu este sensul pe care eu il doresc! Multi spun ca viata ti-o faci singur, ca nu exista nimic sa te impiedice de la calea ta, sau mai bine spus, nici un obstacol pe care sa nu il poti trece... Azi, viata nu ti-o mai faci singur,ti-o face societatea, ti-o modeleaza asa cum ii este ei pe plac, iar cand spun societate, ma refer la structura sociala generala a scumpei noastre tari...A face parte din noua generatie inseamna sa iti lasi visurile la o parte si sa te iei dupa "multime". Ce face ala, fac si eu...ce invata ala, invat si eu, acolo unde este multimea mai mare...acolo ma duc si eu. Daca ai facut ceva ciudat si fara sens, esti un nimic...nu ai loc sa te afirmi, pentru ca deja au facut- altii in locul tau, nu ai loc sa te desfasori, pentru ca sunt altii care ti-au ocupat locul...ai bani? stai in fata! ai tupeu (dar nu ai minte?) stai in fata! ai creier? mai asteapta...
  Nu spun ca asa e peste tot...nu generalizez...dar hai sa ne gandim un pic...romanii sunt fiinte destepte, invatam mult in scoala, avem o minte agera ...dar cum mama masii se face ca o pitzi care habar nu are care este capitala Uniunii Europene a intrat in politica Romaniei? Chiar asa am ajuns? e grav...
 de asta spun ca locurile ne sunt ocupate de oameni care pur si simplu nu gandesc...care nu au capul acolo sus...unde trebuie...ci mai jos un pic :) 
 in concluzie... ca sa reusesti, iti trebuie bani sau tupeu...DAR NU MINTE! orice in afara de minte...
  Asa ca m-am hotarat: de azi voi uita ca am minte, de azi nu voi mai gandi, de azi voi avea tupeu, de azi imi voi injecta nerusinarea, prostia si incompetenta...poate asa reusesc si eu :D! ;)

Tre' sa ciugulesti mancarea din toate colturile ca sa ii simti adevraul gust.."

 Atatea probleme existentiale...pentru un tanar de 20 ani. Nimic in lumea asta nu e normal, simplu... totul sa decurga de la sine, fara sa te chinui sa reusesti, fara sa iti rozi creierul si sa iti macini nervii pe toate cararile...cu 'eci de mii de ganduri, nefolositoare pana la urma!

  Pe zi ce trece realizez tot mai mult ca a gandi este mai degraba un defect decat o calitate...

 Tata imi spune mereu: " Tre' sa ciugulesti mancarea din toate colturile ca sa ii simti adevratul gust.." ...Asa si e... dar pana ciugulesti tu din mancarea aia sa ii simti gustul ceilalti deja au terminat... Asa ca...ce mai trebuie sa gandesti? Altii nu gandesc si mi-au luat-o inainte! Altii au deja o viata, altii au deja o libertate, o opinie...altii care nu gandesc, deloc, au deja tot ce isi pot dori! Unde ajungi daca gandesti? Lasi timpul sa treaca pe langa tine...lasi vremea sa iti manance fericirea...sa iti suga mintea cu propriile ganduri... 

 Asa ca tata nu mai vreau sa ciugulesc, vreau sa mananc, cu ambele maini la infulec din viata fara a sta sa ma gandesc...sa nu mai simt gustul...ci sa ma satur...